...sunt momente cand trebuie sa renunti...cand iei o decizie fara cale de intoarcere, chiar daca ar fi mai usor sa lasi lucrurile asa!...sunt momente cand nu te mai gasesti in nimic din jurul tau pentru ca ai pierdut o parte din tine si acum lumea ta pare absurda, nu mai are niciun sens, acum esti total neputincios si iti simti sufletul gol... ..teama aceea nebuna de a nu pierde ceva ce oricum nu`ti mai apartinea s`a transformat intr`o resemnare fireasca, din iubirea aceea adevarata si sincera nu mai ramasese demult decat o dependenta ingaduita, iar toate asteptarile si dorintele vii s`au transformat peste noapte in amintiri demult uitate in sertare goale si murdare...
...acum ar da orice sa mai fie macar o data ca inainte...macar un moment al lor...un moment de fericire sincera si copilareasca...ii era atat de dor...
...rupturile iremediabile si definitive sunt cele care se intampla pe nesimtite...
Ochii tai, privirea ta, zambetul tau, mirosul tau, veselia ta, bucuria nemarginita, imbratisarea ta, vocea ta, glasul tau, fumusetea sufletului tau, nebunia cea dulce din inima ta, spontaneitatea din viata ta, imaginatia debordanta, farmecul fiintei tale, valtoarea din pat, minunatia omului din tine. ~ Our quiet time, your beautiful mind, touching your face, invading your space - they are part of the list "Things that I miss". ~
...mai sunt si alte seri asemanatoare cu aceasta!...cand ma cuprinde nostalgia dupa ce ascult o anumita melodie sau ma uit la unele poze mai vechi...cateodata se intampla pur si simplu...fara niciun alt suport!...si stiu de ce imi este dor acum...in alte seri nu stiam nici macar acest lucru…si ma framantam continuu pentru a gasi sursa, amintirea, locul, persoana, acel ceva care imi provoca atata stare de dor, care ma macina de la distanta, de atat de mult timp, poate chiar de ani intregi...
...si nici nu vreau sa dorm...imi place starea aceasta...ma face sa fiu fericita si trista in acelasi timp!...fericita pentru ca s`a intamplat ceva, pentru ca am amintiri...trista pentru ca toate aceste lucruri nu se pot repeta...pentru ca m`am resemnat!...nu mai e o negare a imposibilitatii de retraire a acelor lucruri...e doar tristetea resemnarii, a neputintei...a amintirilor...
...imi bate inima mai tare...atat de tare incat imi pot simti trupul batand odata cu ea!...vibrez toata, din toate incheieturile si toate amintirile mele...imi vibreaza si sufletul!...nu il pot auzi, nu`i pot percepe miscarea, rascolirea continua, dar stiu...stiu ca vibreaza si el!...o simt...o simt in toate amintirile si simtamintele mele...o simt in dorul meu profund, in cautarile mele absurde, inutile!...in noapte o simt...in noaptea care mi`e sfetnic permanent...care ma adaposteste de dor!...dar in noaptea care a trecut, dorul a fost mai puternic...a invins intunericul, a spulberat stelele de pe cer, a furat luna si mi le`a adus toate mie...in toate amintirile mele!...
...e ciudat cum o melodie ma poate face sa vibrez de atatea amintiri, de atata dor...ascult “hey there delilah”!...da, e ciudat si faptul ca imi place aceasta melodie...nu inteleg de ce...poate versurile...sau poate simplul fapt ca cineva a scris asa ceva pentru o fata si a aratat`o lumii intregi!...cred ca delilah e fericita!...eu as fi...
...melodia imi aminteste de acel moment…a durat mai putin de o clipa...dar inca tin minte...si uite cum ceva atat de scurt ma framanta si acum...
...ai crezut vreodata in promisiunile tale?...ai plans pentru ca ai incercat sa faci totul altfel si nimeni nu a observat?...ai zambit cand ti`au smuls sufletul si l`au calcat in picioare?...ai murit cand ai uitat sa iubesti?...ai citit vreodata sufletul unui om?...ai privit apusul unei iubiri, care nu a rasarit vreodata?...ai plecat pe un drum care nu apare pe harta nimanui?...ai sarutat sufletul unei persoane pana cand a inceput sa sangereze?...ai vazut vreodata inima cerului?...ai simtit cum oamenii uita de tine ?...ai cantat durerea unui pahar de sticla spart pe o podea de vise?...ai auzit cantecul unui suflet cazand?...ai simtit parfumul noptilor de vara?...ai vrut sa iubesti pe cel ce te iubeste?...ai vazut cum ninge intr`o zi de vara?...ai rupt scrisori, crezand ca vei sfasia sentimente?...ai vrut sa nu il iubesti pe cel care nu te iubeste?...ai daruit TOTUL unei singure persoane?...ai primit nimic?...ai stat cu ochii deschisi de teama ca o sa dispara lumea daca ii inchizi?...ai imbratisat perna si ai simtit miros de amintire?...ai ajuns unde voiai?...traiesti?!?...
...e noapte in incapere si vantul imi aduce miros de iarba strivita, ecoul cald al unui cer curat...intunericul e supusul meu pretuit!...el vegheaza asupra viselor mele, le rascoleste, le incurajeaza, le pazeste, le da viata!...stau culcata pe o parte si imi privesc trupul...un trup de femeie-copil, senzualitate si inocenta!...retraiesc amintirea unei pasiuni umede, a unui trup cald, care mi`a oferit liniste, framantare, vartej, tandrete si pasiune!...nu iubesti total daca nu posezi si esti posedat, daca nu te`ai oferit si ti s`a oferit!...cine da si cine primeste mai mult?!?... ...inutila intrebare...e de ajuns sa te daruiesti si sa ti se daruie, daruim ceea ce simtim!...cautam absolutul in celalalt!...suntem atrasi de misterul din celalalt, de carnea vie si umeda a celuilalt, de excitatiile mintii si framantarile celuilalt!...adoratia are nevoie sa patrunda misterele, sa asimileze si sa cunoasca totul la celalalt, sa traiasca extazul!... ...acum as vrea sa traiesc extazul carnii umede, sa simt cum sangele pulseaza nebun in viscere, sa simt cum fiecare parte a trupului meu renaste!...poate ca viata este o noapte de dragoste, o beata si continua imbratisare, o magica "irosire" a fiintei noastre in celalalt?!?...mi`ar placea sa fiu captiva intr`o noapte de dragoste, in intunericul ce respira caldura, in porii umezi, dilatati de pasiune ai...celuilalt!...as trai cu disperare, la infinit, o asemenea noapte!...
..sunt ca un copil..ma simt ca un copil si ma bucura acest fapt..dorm ca un copil..ascult si radio de copii..imi place vata de zahar (uneori) ..ador laptele..zambesc ca un copil..ma bucur ca un copil de orice prostioara..imi plac micile atentii..port rochii ca un copil..merg prin parc ca un copil..ma dau in leagan..ma joc cu alti copii..fac boacane..imi plac animalele..mi`e dor de gradinita!..iubesc ca un copil..sunt inconstienta ca un copil..mi`e frica sa traversez, sa conduc..am emotii si mi`e rusine ca un copil iar dimpotriva uneori am tupeul si obraznicia unui copil..citesc ca un copil si imi imaginez tot ce se intampla asemenea unei piese de teatru..ma entuziasmez ca un copil..sar in sus de bucurie!..sunt un copil suparacios (scot in evidenta buza de jos) care uita totul pana a doua zi!..mi`e frica de intuneric si intru in panica, exact ca un copil..ador povestile..nu`mi pasa ca nu mai e cazul, eu tot imi fac codite..iubesc inghetata, ciocolata si prajiturile..nu prea imi pasa de silueta, de bani..am o speranta care nu o sa moara niciodata..cand merg uneori, nu merg ci..sar..cant “ciresica vinde mere..”!..imbratisez ca un copil..ajut ca un copil..ofer ca un copil..respir ca un copil..simt ca un copil..traiesc ca un copil!..am suflet de copil!..
Sunt momente in viata, cand ni se pare ca am pierdut totul. Sunt momente in care, coplesiti de o durere in egala masura viscerala si sufleteasca, simtim ca soarele nu mai rasare pentru noi. Suferinta noastra ete atat de mare, incat incet`incet ne macina si trupul. Sunt momente in care limita dintre fiinta si nefiinta e infinitezimala si am vrea sa o trecem sau nu ne mai intereseaza daca o vom trece. Momente in care sufletul se aduna ca un ghem in stomac si de acolo se revarsa, intr`un suvoi potolit sau naucitor in sus, prin reteau de fibre nervoase si se opreste intr`o lacrima din coltul ochiului. Sunt momente in care totul ne pare de neinteles. Momente in care ne ratacim in intrebari, cautand infrigurati raspunsuri care nu se gasesc nicaieri in preajma noastra. Momente in care credem ca un astfel de raspuns ne`ar potoli frisonul sufletesc, ne`ar alina arsura care ne topeste. Caci nu numai soarele poate sa arda, nu numai focul poate sa mistuie. Sunt momente in care ne framantam in contradictiile cu care am ramas, solitari. In care nu intelegem cum se poate rezolva totul. Momente in care ziua de ieri pare falsa, cuvantul rostit acum o saptamana pare mincinos, promisiunea facuta odinioara para vana. Momente in care dezastrul din sufletul nostru se cladeste pe neputinta de a accepta azi ceea ce odinioara parea de neconceput. Pe neputinta de a accepta ca ceea ce odinioara avea valoare absoluta, azi s`a risipit in vant. Momente in care astfel de contradictii ne spulbera increderea in ceilalti. Momente in care adevarul pare minciuna, in care incertitudinile se dovedesc atat de incerte...
Sunt momente in care ne revoltam. Momente in care am vrea sa ucidem ziua de ieri, sa o mototolim ca pe o carpa veche si sa o aruncam la cosul de gunoi. Pentru ca ne vedem pe noi insine aruncati ca niste carpe vechi la cosul de gunoi. Momente in care am vrea sa ne strigam in gura mare, cu ura si ostentatie revolta. Dar apoi cadem din nou doar in tristete. Caci ura nu ne caracterizeaza, iar revolta e pentru anarhici. Iar noi suntem doar simpli trecatori pe drumul unei vieti banale. Sunt astfel de momente in care, crezandu`ne inselati, mintiti, vanduti, abandonati, am vrea sa exorcizam durerea prin revolta.
Sunt momente in care am vrea sa uitam. Momente in care am vrea sa nu fi simtit, sa nu fi trait, sa nu fi crezut. Momente in care am vrea sa ne fi multumit cu simpla vietuire. Caci ea e atat de comuna si atat de lipsita de framantare! Sunt momente in care ne`am dori sa nu ne fi abandonat sperantei de a iesi din cercul stramt. Sa nu ne fi iluzionat ca viata poate sa ne ofere si altceva, cu "mult mai mult si mult mai curand". Momente in care am vrea sa uitam.
Sunt momente in care ni se pare ca am pierdut totul. Dar dincolo de suferinta pierderii, de incertitudini, de neintelegeri, de framantari, de momentele de revolta, ramane, totusi, daca stim sa privim cu drag inapoi, clipa de lumina, frumusetea unui timp de dincolo de timp, cand pentru o secunda ne`am impartasit din vesnicie. Si apoi, in afara de moarte, nimic nu e definitiv in aceasta lume!
Imi amintesc in incheiere, poezia lui Pablo Neruda, si spun, parafrazandu`l: "Da, as putea sa scriu cele mai triste versuri in noaptea asta. As putea sa scriu ca ploaia nu ne mai ocroteste, ci ne topeste sufletele insingurate. E adevarat, am pierdut. Dar ce frumos a fost odata!"
Sunt...una din miliardele de inimi ce bat in lumea acesta. As vrea...sa pot zbura. Pastrez...orice lucru care`mi poate aminti de persoanele carora le`am oferit gazduire in inima mea. Mi`as fi dorit...sa nu fi fost dezamagire. Nu`mi place...ca nu privesc oamenii in ochi. Ma tem...de batranete. Aud...tot felul de lucruri care dor. Imi pare rau ca...persoanele care au plecat din viata mea, nu se vor mai intoarce niciodata. Imi plac...culorile si fluturii. Nu sunt...ceea ce mi`as fi dorit sa fiu. Dansez...cand sunt fericita. Cant...dimineata. Niciodata...sa nu spui niciodata. Rar...le arat celor din jur ceea ce simt cu adevarat. Plang cand privesc...pozele noastre. Nu imi place de mine pentru ca...nu stiu sa iert. Sunt confuza...in legatura cu viata mea. Am nevoie...de cineva care sa fie ACOLO intotdeauna. Ar trebui...sa nu mai visez atat de mult.
E intuneric. Nu vezi si nu te vede. Nu vrei sa vezi. Deschizi ochii si trecandu`ti mana prin firele cu care pretinzi ca ai guvernat intreaga lume, descoperi ca sunt cateva fire`n plus. Te`nfasori in ele si nu`ntelegi ce se intampla.
Tragi usor de firul memoriei si pe buzele`ti simti gust de uitare. Poate nu e acesta firul. Mai tragi inca o data. Acelasi gust de uitare. Inca o data. Buzele iti sangereaza amintiri, dar nu sunt amintirile tale.
Cauti firul gandirii si in cautarea ta, dai peste un nod. Incerci sa dezlegi toate firele alea, toate promisiunile pe care le`ai facut si nu le`ai indeplinit s`au amestecat acum. Abandonezi cautarea si te`ntorci la amintirile acelea care nu sunt ale tale.
Ai obosit. Mainile nu te mai vor. Te prabusesti peste lumea pe care ai guvernat`o si inchizi ochii.
Este ora 2 dimineata si ochii ei nu se pot inchide, nu poate sa adoarma, nervii de la stomac o macina incet si sigur.
"...de ce oare nu suna? de ce oare nu imi da macar un telefon? de ce naiba nu imi spune ca nu ma iubeste sau ca nu ii pasa de mine? de ce?..."
"...deci eu nu mai suport - gata aceasta este ultima data cand mai astept, este ultima data cand imi mai pasa, este ultima data...ultima...dar nu pot..."
Se intoarce pe partea cealalta si isi simte capul si mai gol de idei, se simte si mai goala si mai singura, fiecare intrebare in loc sa ii redea putere o apasa si mai tare...
"...unde naiba o fi? sau de ce?..."
O lacrima apare in ochiul ei...gustul ei...si intunericul din ea. Nu mai poate sa planga, nu mai poate sa se intrebe, nu mai poate nimic. Uneori se intreaba daca intr`adevar il iubeste sau...are doar nevoie de protectie, de iubire, de intelegere, mangieri si…multe, multe alte lucruri care tin de o relatie. "...dar oare are o relatie?..."
Telefonul vibreaza in fata ei, suna...iar disperarea ei este inecata de speranta. "...ma iubeste..." - Alo...
- Imi cer scuze ca nu am sunat mai devreme dar acum am terminat la birou, soarbe cu putere din tigara.
- Vi la mine, te rog, am nevoie sa te tin in brate…
- Imi pare rau dar sunt foarte obosit si nici nu mai am chef, stii si tu cat de obositor este sa termin munca la ora asta…
- Te rog, sunt singurele cuvinte care le poate scoate, si valul de lacrimi rasare in ochi ei.
- Tu chiar nu intelegi din prima…
Furia o impinge sa inchida telefonul…dupa 5 secunde se razgandeste si incearca sa sune inapoi…
...stii tu oare ca am ascultat cum respirai si imi era teama sa mai respir, pentru ca...pur si simplu...respirai tu si imi era de ajuns?...
...de cele mai multe ori suntem suma dorintelor noastre...suntem realitatea noastra si a nimanui!...avem nevoi, dorinte, idei , iluzii si traim spasmodic la fiecare gura trasa cu bestialitate...
EA : "Baby,
Tu sa nu incerci sa intelegi pentru ca nu ai cum!...sunt prea complicata si nu stiu nici eu ce vreau!...sunt prea multe zile in mine si prea putine idei!...nu iti cer sa ma ierti, pentru ca iertarea nu vindeca, mai degraba doare!...baby, daca e sa fie iar tu sa ma urasti, macar asa stiu ca iti raman in gand...tu sa stai linistit, fiecare cu drumul lui, eu cu al meu, tu cu al tau!...un singur lucru vreau sa stii!...eu te`am simtit!...stiam ca esti in usa, te auzeam respirand si...si...si am mangaiat lemnul!...intr`un mod ciudat era rece cum ai fost tu atunci!...noi ne`am pierdut undeva pe drum si de regasit e greu!...pur si simplu ne`am ratacit si nu stiu daca se mai poate...dar te`am simtit baby!...te`am simtit!...repirai greoi si iti simteam aburii rasuflarii pe obrajii mei!...aveai o respiratie placuta, sacadata, oarecum obosita!...te`am simtit baby..."
EL : "Baby,
Eu nu te inteleg...pur si simplu nu pot!...dar te iert!...te iert pentru ca sper ca a existat macar un moment in care ai tinut la mine!...in felul tau caracteristic, in care nu erai dispusa sa`l faci descoperit!...in mod paradoxal, am simtit asta cand am venit la tine!...stiam, baby, stiam ca esti de partea cealalta a lemnului...si am stat cu capul sprijinit ca sa te aud cum respiri!...si imi placea!...ma prindea bine rolul acesta!...te acuz pe tine ca nu imi spuneai dar si eu am renuntat, intr`un moment, sa mai incerc sa ascult!...baby, eu te iert!...dar sa stii ca te`am stiut...o data in viata te`am stiut de o parte a unui lemn...pe partea mea!...5 cm de materie intre noi au fost destui...te`am stiut baby..."
...m`am trezit cu moartea in suflet si m`am uitat pe fereastra...am zambit...ploua si am iesit in ploaie!...picuri transparenti m`au invadat intr`o cascada de lumina ce mi se scurge pe tample, in palme si`mi perfora spiritul!...tanjesc dupa amintirile frumoase care imi inunda mintea acum si cand privesc luna plina care incearca sa se ascunda dupa norii negrii!...nu stiu, ma simt de parca intreaga lume ar fi a mea...e o lume a viselor intr`adevar!...la adierea vantului racoros am o senzatie ciudata, de nedescris...nu vreau sa ma trezesc din aceasta dulce visare, nu vreau sa revin la realitatea dureroasa!...o adiere blanda, o amintire placuta in sufletul meu...acestea sunt senzatiile pe care vreau sa le traiesc in lumea mea!...aiurea, poate sunt doar ganduri ale unui suflet pierdut... ...si am sa iti mai spun ceva tie... ...tot te iubesc...
...nu stiu de ce...afara este o bezna inexplicabila...(ma gandeam ca este pana de curent sau ceva…aaa...am uitat...s`a ars becul de pe strada)...dac`ar fi fost zi poate ca ar fi fost si lumina...asa e mai bine...noaptea seamana cu mine (sau eu cu ea…??? ), da...semanam enorm...mai ales la…intuneric... ...stii?...scriu cu puncte, puncte...si cu paranteze...n`am ce face si asta e tot ceva ce ma caracterizeaza...am multe elipse (de subiect...de predicat...etc.) sau lipsuri?...trece vremea...iar eu numar zilele...constient ca intre noi stau cuvinte nerostite...cad semne de intrebare si coboara tacerea...astept sa iti arat ca am toamna in suflet...dar nu vreau sa`i dau drumul…ma uit la ce scriu...este ca si cand as sta de vorba cu un mut...si nu imi mai spun nimic de mine... ...stii?...ai dezvelit de mult partea romantica din tine si te prinde al naibii de bine...ai mare grija...ma obisnuiesc cu asa ceva si nu mai scapi de mine cu una cu doua...instinctiv m`am oprit pe undeva pe aici...sau pe acolo...ma refer la ceea ce`i scris mai sus...de ce oare instinctiv???...pentru ca mi`am dorit ca macar odata in viata...stii tu proverbul acela cu...socotelile de acasa si din targ...ce am reusit?!?...sa ma indragostesc cu tot ce pot...cum pot...neconditionat...fara piedici...intelegi?!?...nu am intrebari pentru tine...pentru ca nu gasesc raspunsuri la intrebarile mele...poate ai tu... ...stiai ca traiesc cu frica aceea cum ca in orice moment ai putea decide sa renunti...ca in tine ar putea aparea in orice clipa sentimentul de a arunca totul la gunoi...de a ingropa…la ce`ti folosesc eu?...eu, situatia aceasta!...nu te`as invinovati niciodata daca vreodata ai gasi puterea de a ma scoate din sistemul tau...eu cel putin sunt sigur ca nu mai am nicio portita deschisa spre salvare...SUNT INDRAGOSTIT...INTELEGI???...stii?...am o groaza de defecte si vicii...sunt mofturos...greu de multumit...uneori egoist...si nu`mi place sa fiu batut la cap...sunt atat de incapatanat uneori!...nu`mi place sa fac nimic din ceea ce mi se impune...nu ascult decat de impulsuri interioare si de mine... ...simt uneori ca ma aflu in cautarea drumului cel bun si o iau mereu pe drumul gresit...acum cu mail`ul acesta...oare ce intelegi?...ca sunt idiot?...si inca ceva...imi lipsesti...eu acum merg sa dorm...o sa te tin in brate...sa ma tii si tu...bine?...
