Asteptare.

Este ora 2 dimineata si ochii ei nu se pot inchide, nu poate sa adoarma, nervii de la stomac o macina incet si sigur.

"...de ce oare nu suna? de ce oare nu imi da macar un telefon? de ce naiba nu imi spune ca nu ma iubeste sau ca nu ii pasa de mine? de ce?..."

"...deci eu nu mai suport - gata aceasta este ultima data cand mai astept, este ultima data cand imi mai pasa, este ultima data...ultima...dar nu pot..."

Se intoarce pe partea cealalta si isi simte capul si mai gol de idei, se simte si mai goala si mai singura, fiecare intrebare in loc sa ii redea putere o apasa si mai tare...

"...unde naiba o fi? sau de ce?..."

O lacrima apare in ochiul ei...gustul ei...si intunericul din ea. Nu mai poate sa planga, nu mai poate sa se intrebe, nu mai poate nimic. Uneori se intreaba daca intr`adevar il iubeste sau...are doar nevoie de protectie, de iubire, de intelegere, mangieri si…multe, multe alte lucruri care tin de o relatie.

"...dar oare are o relatie?..."

Telefonul vibreaza in fata ei, suna...iar disperarea ei este inecata de speranta.

"...ma iubeste..."

- Alo...

- Imi cer scuze ca nu am sunat mai devreme dar acum am terminat la birou, soarbe cu putere din tigara.

- Vi la mine, te rog, am nevoie sa te tin in brate…

- Imi pare rau dar sunt foarte obosit si nici nu mai am chef, stii si tu cat de obositor este sa termin munca la ora asta…

- Te rog, sunt singurele cuvinte care le poate scoate, si valul de lacrimi rasare in ochi ei.

- Tu chiar nu intelegi din prima…

Furia o impinge sa inchida telefonul…dupa 5 secunde se razgandeste si incearca sa sune inapoi…

Telefonul lui este inchis…