Cu ochii inchisi, deschide`ti larg ochii!

...si nici nu stiu cu ce sa incep mai bine...urmeaza momentul adevarului:)...nu sunt nici "papusa" pe care o crezi sculptata in indiferenta, nici fetita care cere docila sa`i explici cum trebuie sa respire intr`o camera, in care timpul trece taind in stanga si in dreapta ca un ucigas platit!...sunt fata care asculta muzica din aceea care miroase a vechi si a ciocolata, cu ritmuri ciudate, care te urca parca fara sa simti, intr`un carusel al halucinatiilor!...stiu ca peste o vreme nu o sa devin decat un simplu album, cu fotografii neinsemnate, ingalbenite, pe care praful isi va face fericit culcusul!...dar mai e vreme pana atunci si inca nu vreau sa cobor din pat!...lumina care se strecoara in mii de forme scoate la iveala milioane de fiinte mici, plutitoare, de prezenta carora pana atunci nu stiam si prin care vad lumea colorata cu alte mii de culori!...imi place ploaia...o ador!...mereu inchid ochii ascultand cu uitare de sine, ritmul neabatut al picaturilor saltarete, miscatoare, imprevizibile, lunecand pe geamuri, ca niste suflete, ca niste taine ce imi dezgolesc inima, imi alunga grijile, imi leagana visele!...o numar pe a 2580 cand...mi`a sarit o lacrima de sub pleoapa lipsita de durere!...stii cum sunt in realitate?...sunt rea, indiferenta, ignoranta, foarte egoista, ma gandesc de multe ori doar la ceea ce imi place si la ceea ce ma satisface din toate punctele de vedere doar pe mine!...dar cunosti interiorul meu?...el este cel care ascunde atat de multe taine...care de multe ori doresc in mod asurzitor sa fie descoperite chiar si de cel mai putin, aparent, important om!...stii ce consider minunat?...fluturii!...o alta pasiune in care pot spune ca ma regasesc in ultima vreme...traiesc ca si ei pentru a oferi placere, numai pentru a putea muri in liniste, o liniste aproape dureroasa!...cum iubesc?...uite aici este ceva ciudat...iubesc fara sa arat!...primesc punand restrictii pentru ca imi place sa respir si sa simt iubirea de la distanta, niciodata pe pielea mea!...cred am fost odata altfel dar acum as putea spune ca evit sa mai iubesc!...acum parca totul s`a dus...desi inca mai visez!..."fa`ti din viata vis...si visul realitate!"...asa mi s`a spus odata!...uneori, inca mai simt nevoia de a fi iubita, alintata...si inca mai am obiceiul de a ma refugia in bratele cuiva, de a inchide ochii si de a ma gandi cum ar fi, daca totul nu ar fi decat dorinta!...uneori, in mod ciudat...as vrea sa am cu cine sa fac aceleasi lucruri pe care le fac indragostitii pe strada, sa pun nume stelelor, sa gust fulgii de nea, sa ma plimb pe strazile uitate de lume!...sunt atat de multe lucruri pe care inca le mai doresc si pentru care inca mai vreau sa lupt...chiar daca realizez mult mai tarziu ca...totul este in zadar...pentru ca nicioadata nu ai ceea ce iti doresti decat in momentul in care te astepti cel mai putin...cand aproape nu mai ai credinta si speranta in suflet!...si asa...as vrea sa ma prefac surprinsa!...urasc acel sentiment cand un zambet sau o privire, un gest necugetat...iti distruge iluziile pastrate de atata timp!...unii oameni nu stiu ca, prin faptele lor ii pot rani pe ceilalti, ca unele lucruri care lor li se par banale, pentru altii pot fi atat de importante!...incapatanarea mea, nepasarea, indiferenta si ignoranta, comportamentul meu pueril, m`au dus de multe ori la pierzanie, impiedincandu`ma sa fac ceea ce imi doream cu adevarat!...iar in acele momente in care se aude, undeva departe de mine...o muzica neinteleasa, imi doresc atat de mult sa pot da timpul inapoi!...sa pot sa o iau de la inceput, sa pot face totul diferit...si sa pot scrie eu povestea mea!...dar sincer, asa am obosit!...cateodata imi doresc sa fiu ca acei oameni care se prefac ca totul e bine si ca nimic nu ii poate darama!...dar ironia este ca...pana si acele persoane..."puternice"...plang!...si apoi eu de ce nu as avea acelasi drept?...ma simt vulnerabila in fata acelora...care reusesc sa`i faca pe ceilalti sa creada ca lor le este mereu bine si ca niciodata nu pun nimic la suflet si care merg acasa si isi plang nefericirea si singuratatea!...asa cum, poate, uneori o fac si eu!...si tot asa, uneori...mergand pe strazile uitate de lume si blocate in timp, cand totul in jur miroase a vechi, a puritate furata, a amintiri de praf, imi pare ca zaresc doua siluete, cu infatisari morbide chiar, plutind deasupra strazilor umede, tinandu`se de mana dar impartind destine diferite, privind parca in gol!...mainile lor ca de cenusa se impletesc cu ranile din adancuri, caci numai asa se pot percepe una pe cealalta...si totusi parca nu sunt doua fete...ci doua trairi...fericirea si tristetea!...cine le declanseaza si de ce?...fericirea care aduce de fapt cu ea tristetea...sau dupa cum altii spun: "fericirea care este doar o pauza intre momentele de tristete!"...intreb atunci: de ce "pauza"?...de ce acest sens conotativ negativ?...pana la urma ce e fericirea?...a gasit`o cineva intr`un asa fel incat sa o pastreze pentru totdeauna?...poate ca cineva a prins doar umbra fericirii si a incercat sa o potriveasca cu propria umbra!...oare atunci cand zambesti in oglinda si in suflet te ineci cu durere, inseamna ca esti precum zambetul tau?...cineva mi`a spus candva ca cel care nu iarta e ca si cum ar bea otrava asteptand ca celalalt sa moara!....la fel privesc si eu oamenii care nu recunosc ca sunt tristi...beau din paharul iluziilor, asteptand ca cei din jurul lor sa le spuna ca de fapt pamantul e patrat!...si chiar daca nu are nici o logica si chiar daca totul pare sa fie doar o aberatie stangace...uite ca cei care o inteleg, sunt cei care sunt oameni cu adevarat, caci aceea simt muzica vietii!...iar prejudecatile sunt picaturile de ploaie care invaluie lumea in noroi pentru ca suntem naivi daca avem impresia ca cei care sunt surzi nu aud muzica vietii...desi poate ca ei danseaza mai bine pe ritmul ei decat oricare altul dintre noi!...da, am fost iubita!...cred cu tarie ca am fost iubita!..am fost si fericita!...dar aceste sentimente au cam disparut...si s`au lasat uitate!...nu ma intreba cum si de ce pentru ca nu ti`as putea spune!...nu pentru ca n`as vrea..ci pentru ca intr`adevar nu pot!...cu prietenii pot spune ca traiesc, cu ei sunt altfel!...nu pentru ca sunt cu doua fete ci pentru ca asa e firea mea (pun ziduri intre diferitele parti ale vietii mele...)!...nu te astepta sa ma vezi si sa ma simti maine, cum m`ai simtit azi sau ieri!...vrei sa stii daca imi place sa rad si sa fiu ca celelalte fete, innebunite dupa lucruri colorate si tot felul de nimicuri?...da!...bineinteles!..si ador sa rad cu pofta la soare, stand culcata pe iarba, tragand in piept parfumul vietii!...ascult muzica si fac terapie prin intermediul ei!...citesc si palpez cuvintele, caci asa le simt pana in strafundul inimii!...iar tu...tu esti inca aici in stomacelul meu cu fluturi, te simt tresarind, te visez violet!...cei ce nu ma cunosc, uneori ma persecuta!...insa eu ma mulumesc colorand aerul pe care il respiram impreuna si dandu`i consistenta unei fericiri oarecare!...nu vreau sa crezi ca sunt ciudata!...sunt asa cum m`ai cunoscut...numai ca uneori mi`as dori ca totul sa fie simplu, atat de simplu incat sa nu poata fi gandit!...nu vreau sa`mi amintesc dupa aceea, nici sa uit, sa inceapa si sa se termine!...vreau sa se opreasca in mine un timp oarecare, pentru ca atunci cand va fi gata sa plece, plecarea sa nu insemne nimic!...dar stiu, ca intr`o buna zi, voi uita totul, ma voi trezi cu zambetul pe buze si voi respira un aer proaspat al noii mele existente, inceputul fericirii si sfarsitul dezamagirii si singuratatii!...si voi uita ca am invatat ca fericirea e sinonimul durerii si al tristetii si ca speranta este sinonimul deznadejdii si al disperarii!...stiu, ca undeva in lumea aceasta, exista acel cineva frumos si special...EL`ul meu!...atunci voi avea puterea de a fi fericita pe deplin si puterea sa apreciez lucrurile pe care le am la momentul potrivit...acea persoana cu care ma voi potrivi mai bine ca piesele unui puzzle!...voi renunta la toate acele lucruri care ma tin legata de trecut, care ma trag atat de "dureros" inapoi si imi sugruma identitatea de astazi!...voi renunta la acele persoane care m`au ranit si abandonat de atat de multe ori si care nu au ascultat strigatul meu disperat de dorinta de a fi inteleasa dincolo de aparente, in profunzimea sufletului care inca mai zace in mine!...atunci va exista doar acea clipa si eternitatea ei multicolora!...ma simt acum de parca intreaga lume ar fi a mea!...este o lume a viselor intr`adevar...la adierea vantului racoros am o senzatie ciudata, de nedescris...nu vreau sa ma trezesc din aceasta dulce visare...nu vreau sa revin la realitatea dureroasa!...o adiere blanda, o amintire placuta in sufletul meu...acestea sunt senzatiile pe care vreau sa le traiesc...in lumea mea!...aiurea poate!...nu incerca din nou sa ma intelegi...sunt doar ganduri ale unui suflet de lollipopsutsa...